Compatimire pentru tine am,
Si pentru altii care sunt ca tine,
Care-si fac viata „un bairam”,
N-au nici un Dumnezeu pe lume.
In idoli ei s-au transformat,
De cand „metehnele” nu si-au schimbat,
Cand simturile sunt in inertie,
Slujesc doar lor, le este „bine”.
Si uite-asa traiesc,
In vicii viata isi sporesc,
„Idolii” din ei tot cresc,
Cu nepasare ii hranesc.
Iar intr-o buna zi,
Din amortire ei se vor trezi,
Ca au pierdut timp pretios,
Vedea-vor! Ce folos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu