Desenele lui Ioan

6 decembrie 2015

De Mos Nicolae

Dimineaţa:
-Ioan, cred că nu vine Moş Nicolae la tine! Nu o să-ţi lase nici măcar o nuia!
-Nu-i nimic, eu sunt multumit cu ce am şi cu ce sunt!

Dupa amiază:
-Ioan, cred că a bătut cineva la uşă. Hai sa ne uităm!
Ioan a zbughit-o pe hol unde era intuneric, ca sa privească prin vizor.
-Mami, nu văd nimic!
-Ioan, cred că a plecat! Am aprins becul iar Ioan se dădu jos de pe scaun, dezamăgit.
Dorea să se asigure de plecarea lui, astfel că descuie usa şi când vru sa o deschidă, uşa se poticni de ceva.
-Mami, ia uite ce mi-a pus in ghete! exclamă fericit că Moş Nicolae nu il uitase.

26 noiembrie 2015

De actualitate: Un cap care fuge

Intr-o clasă de băieţi,
Un copil ”descurcăreţ”,
Nu a fost deloc glumeţ
Cand cu capul de pereţi
Şi-a dat unul din colegi
Ieri la școală, inţelegi?

Dacă-i spui mămicii lui,
Zice că al și ei copil
E bătut in cap, probabil,
De copilul nu știu cui.
E doar un copil vei zice
Nimeni nu te-ar contrazice.

Ai cui sunt acești copii?
Sunt ai mei, ai tăi, ai noștri.
Şi cei șapte ani de-acasă
Se dau cand sunt mici, din fașă.
Un parinte este responsabil
De (felul cum iși crește) al său copil.