Ce faci?

-Ce faci? il intreb pe Ioan.
-Nu trebuie sa stii ce fac eu. Trebuie sa stii ce faci tu! imi raspunde el.

Vorbeste-mi!

Pune-ti gandul tau deoparte
Si vorbeste-mi ca din carte.
Povesteste-mi ce-ai facut,
Cand de tine n-am stiut.

Cine esti, cu ce te-ocupi,
Uite-asa! Cat ai clipi!
Daca vrei sa-mi spui mai mult:
Du-te-n urma! Mai demult!

Viata-ti este ca o carte,
Si din ea vreau sa fac parte.
S-o citesc din scoarta-n scoarta,
Si sa stiu de a ta soarta.

Discutie despre copiii nostri

-Ioan ma surprinde deseori cu ”perlele” lui!
-Si eu rad de lesin de ce spune fetita mea uneori. Dar rad in sinea mea sa nu ma vada ca rad de ea.
-Ioan ma vede iar acum are tendinta sa ma faca sa rad intentionat!
-Sunt foarte draguti. Dar e prea tarziu sa ma...reprofilez...sa ma fac educatoare!

Nu te grabi!

O prietena ma vede online, prilej cu care imi ceru mai multe detalii despre o problema anume.
La randul meu, o invit sa vorbim fata in fata.
-Maine dimineata poti? Eu ajung la ora opt! ma intreaba ea.
-Incerc sa ajung la ora 8.15! ii raspund, cautand o cale de mijloc intre ora fixata de ea si ora la care ajung de obicei, in acel loc (8.30).
-Pai, stai linistita. Nu te grabi!
-Nu ma grabesc. Pana maine dimineata mai e timp sa ajung!

Pe drum!

In fata tarabei ei, situata chiar in strada, vanzatoarea este intrebata ce face.
-Imi astept cumparatorii! raspunde ea aflata la inceput de program.
-Unde sunt ei? o intreba partenera ei de discutie.
-Pe drum! raspunse detasata.

Succes!

-Draga, am auzit ca sotul tau vrea sa divorteze! ma abordeaza intr-o zi o cunostinta comuna.
-Ii urez mult succes! ii raspund. Asa cum stiu sa raspund celor care imi povestesc (sau de care aud) numai de bine.

In tramvai

Stand in picioare in dreptul unui scaun pe care statea o persoana, o intreb unde coboara.
Mirata, ma intreba si ea la randul ei la ce imi foloseste.
-Sa stiu cate statii stau in picioare! o lamuresc imediat.

Putin cam veche!

In magazin, ma asez la rand pentru a plati cumparaturile facute.
In acest timp, Ioan se adresa casierei:
-Imi place vocea ta!
In timp ce doamna (in varsta) se amuza de compliment, Ioan completa:
-Dar e putin cam veche!

Izolare

Astazi nu pot sa discut
Despre ce n-am cunoscut,
Oare vrei ca tu sa stii,
Ca n-am gand pentru prostii?

Acum toate-mi sunt straine
De cand m-am ferit de lume.
Nu mai vreau sa stiu de nime,
De cand mie nu mi-e bine.

Iata! Lumea s-a schimbat,
Asta mult m-a afectat,
Nici eu nu mai sunt acelasi,
Bine-ar fi ca sa ma lasi.

Ia durerea de la mine,
Doamne! Tu stii bine,
Ce sa faci cu ea, acum.
De ea nu scap nicidecum.

Cu caciulile pe frunte

Cu caciulile pe frunte,
Suntem brazi in varf de munte.
De-o fi viscol, de-o fi vant,
Nu ne-o pune la pamant! 

Un pas mare

Ioan se pregateste sa coboare din tramvai. Isi potrivi pasul pentru coborare si exclama:
-Un pas mare pentru o pasarica!

Ce bine a fost afara!

Ioan a a iesit cu tati din casa si au urcat impreuna in lift.
In timp ce coborau, tati nu-si aminti daca a incuiat usa si au facut cale intoarsa.
-Tati, ce bine a fost afara! exclama Ioan, ajungand din nou in fata usii.

Ai bani?

-Mami, hai la magazin sa iti cumpar un buchet de flori!  Ai bani? ma intreaba Ioan.
-Da! ii raspund amuzata.
-Sa imi dai bani sa-l platesc eu! completa el.

Inca o bomboana

-Mami, te ”bombonesc” pana acasa caci eu vreau un avion cu telecomanda! isi exprima dorinta Ioan.
-Ai vrut cumva sa spui ”te bomban”?